Our England story — Anca Cheregi

Anglia ne era pe listă de multă vreme; și tot de multă vreme - din ianuarie 2020 mai exact - nu mai fusesem într-un avion. Am intrat pe site-ul wizzair mai mult din nostalgie. Dar, fiind mai sensibilă ca de obicei la astfel de oferte, când am văzut că biletele Cluj-Londra și înapoi costă 99 de lei bucata, le-am cumpărat fară să mă mai gândesc.

Câteva săptămâni mai târziu, am început să mă gândesc - pentru că, în contextul pandemiei, călătoriile sunt ceva mai complicate. Ca să intrăm în UK, chiar dacă suntem vaccinați, a trebuit să ne programăm la un test la o clinică în Londra în ziua a doua de călătorie (ziua în care ajungeam în Londra era considerată ziua 0). A trebuit să completăm un formular foarte indiscret - unde stăm, cât, cu cine, etc. - și să ne pregătim certificatul verde. Cu atâtea formalități de rezolvat, nu am apucat să cercetez foarte mult ce și cum e de văzut prin Anglia, așa că am luat cazare doar pentru primele 4 nopți, în Londra.

Zis și făcut, după o întârziere fabuloasă a avionului ne-am găsit la 1 noaptea în mijlocul Londrei, și după încă niște aventuri am ajuns la hotel. Nu am căutat ceva majestic, doar o cameră curată într-o locație bună, iar booking.com ne-a găsit CitySpace Borough, un hotel/hostel chiar lângă stația de metrou. Singurul dezavantaj a fost că nu avea lift și a trebuit să ne căram bagajele pe scări înguste până la etajul 3, în rest a fost fix confortul minimalist de care aveam nevoie.

În Londra, planul a fost extraordinar de simplu: plimbare și mâncare. Am luat tot orașul la pas - telefonul meu îmi dă o medie de 35000 de pași pe zi - ca să vedem liniștiți fiecare cartier, să admirăm fiecare clădire și să intrăm în fiecare bakery din care miroase frumos. Jocul meu preferat în fiecare oraș e să mă întreb “Oare locuiește cineva aici?” de câte ori văd o clădire pe sufletul meu, apoi să-mi imaginez cum aș împărți eu camerele, ce mobilă aș pune și cât de fabuloasă aș fi privind toată lumea din balconul meu regal. Magazinele care ne cheamă să intrăm în ele sunt librăriile, stationery stores (atât eu, cât și Bogdan putem petrece ore întregi pipăind hârtie și carnețele), parfumeriile, magazinele de mâncare de specialitate, cele cu obiecte de design, piețele alimentare, de vechituri și de antichități. Și, bineînțeles, brutăriile, cofetăriile și toată lumea care vinde vreun fel interesant sau inedit de mâncare. Recomandarea mea e să nu vă luați prea mult după recomandări și să nu vă faceți o listă de obiective turistice care trebuie bifate, ci să vă luați un croissant și o pereche de teniși comozi și să puricați orașul cu răbdare.

Borough Market

Un highlight, pentru noi, a fost Borough Market, o piață alimentară cu o istorie de 1000 de ani. - nu degeaba ne-am luat cazare foarte aproape, În fiecare zi am trecut prin piață și ne-am minunat de legume și fructe, am gustat brânză delicioasă de la toată lumea care ne-a oferit, am mâncat fudge cu caramel, gogoși pline cu cremă de vanilie, risotto de spelta cu ciuperci. Borough Market cuprinde și o zonă cu mâncare gătită, un fel de food festival zilnic, de unde am mâncat indian, vietnamez, chinezesc, mexican și cine mai știe ce bunătăți.

În ceea ce privește restaurantele, am mâncat în 3 locuri care merită menționate.

Dishoom e un restaurant cu specific indian, cu mai multe locații în Londra. Vă sfătuiesc să vă faceți rezervare, sau să vă asumați că e posibil să așteptați cam o oră pentru o masă, la orele de vârf. Noi am mers la ora 14 fară rezervare, și am putut intra abia după o oră - timp în care ne-am plimbat prin magazinele din zonă. Mâncarea este excelentă, și atmosfera pe măsură.

Mildred’s e un restaurant vegan, tot cu mai multe locații. Aici am făcut rezervare pentru cină, și e genul de loc plin de viață în care să iți duci prietenii ne-vegani - pentru că sigur nu o să observe lipsa cărnii din minunățiile de pe masă.

La al treilea restaurant am combinat sightseeing-ul cu o masă delicioasă. La 20 Fenchurch Street este localizat faimosul zgârie-nori “Walkie Talkie”, care are în vârf un sky garden absolut superb. Teoretic, Sky Garden-ul se poate vizita gratuit; practic, biletele se rezervă cu mult timp înainte, și trebuie așteptat mult la coadă. Dacă nu v-ați rezervat bilete din timp, există o soluție - puteți rezerva o masă la restaurantul sau braseria de acolo, și cu ocazia asta mâncați o masă buna, nu stați deloc la coadă și urcați în superbul Sky Garden ca să vedeți Londra de sus. Noi asta am făcut - am rezervat o masă la Darwin Brasserie, unde am mâncat destul de delicios și ne-am bucurat liniștiți de priveliște.

Alte highlights din Londra ar fi:

o plimbare prin Notting Hill - alegeți străduțele cele mai liniștite și chic, și imaginați-vă cum ar fi să locuiți în fiecare casă pe rând; neapărat la sfârșitul plimbării faceți o oprire la Buns from Home, luați un foietaj tiramisu și trimiteți-mi-l mie printr-un porumbel călător foarte rapid;
o tură sănătoasă de shopping la Portobello Road Market - pentru antichități și tot felul de prostioare, dar și mâncare, flori, fructe și legume;
niște explorări culinare în Chinatown - neapărat cu un bubble tea în mână și un bao bun la pachet;
dacă tot suntem în zona, tot cartierul SoHo merită luat la picior, cu stomacul gol, pentru că la fiecare colț găsiți un bakery sau un bagel shop sau un vegan fast food care să vă tenteze;
o plimbare luuungă pe malul Tamisei, în orice moment al zilei.

Cam asta am făcut noi. Cum ziceam, n-am prea dat atenție reperelor super-turistice, deși ne-am plimbat pe lângă majoritatea.

Cambridge

Dar iată că 3 zile au trecut repede, și în a patra ne-am luat mașina închiriată de la Europcar. Prima oprire a fost în Cambridge, de altfel mult prea scurtă pentru ce ne-am fi dorit. Ne-am plimbat prin centru, am mâncat un fudge delicios și cam atât, pentru că am prins o zi în care colegiile erau închise vizitatorilor. Totuși, străzile sunt charming și superbe, arhitectura e de neuitat și am petrecut câteva ore bune pierduți prin Cambridge. Cu siguranță merita ceva mai mult planning, așa încât să putem vizita și vreun colegiu. Să zicem că am lăsat ceva de făcut pentru data viitoare.

Stând pe bancă și molfăind fericită fudge-ul meu cu caramel sărat, am rezervat în aplicația HotelTonight o super-cazare - Flitwick Manor. Aplicația asta e uneori șmecheră, în sensul că găsește ultima cameră disponibilă la un preț foarte ok, alteori complet degeaba, în sensul că tocmai am intrat în ea și îmi cere $698 pentru o noapte la Ramada, aici pe Calea Turzii. Calmați-vă băieți, că nu suntem în Anglia.

Anyway - după o plimbare lungă prin Cambridge - unde cu siguranță vom reveni pentru o plimbare și mai lungă - am mai condus un pic (pe stânga!) până am ajuns la fabulosul Flitwick Manor. Aici era plin de cupluri în vârstă de englezi pretențioși. Mi-a plăcut compania. Am luat o cină foarte gustoasă, am stat puțin să ne încălzim la șemineu, și ne-am culcat în patul imens, într-o cameră cu vedere la grădinile splendide din jurul conacului.

Oxford

Ziua următoare am avut un full on Disney Princess moment, în care plimbându-mă pe domeniul conacului, am dat peste iepurași, veverițe și căprioare. Superb și minunat locul, dar nu am mai stat foarte mult, pentru că ne aștepta Oxford! Și aici chiar mi-am dorit o zi întreagă. Gurile binevoitoare o să-mi spună “Anca, nu iți ajunge nici un an să vezi Oxford așa cum trebuie!”, iar eu le voi răspunde “boss, am luat ce mi s-a dat, lasă-mă să mă bucur și de o zi”. Și m-am bucurat - specific, cu un tur self guided la Christ Church College, o minunăție arhitecturală, în care s-au filmat 1-2 scene din Harry Potter. Nu sunt eu mare fan al filmelor, dar cărțile le-am citit și ascultat de zeci de ori, așa că m-am simțit extraordinar de bine în atmosfera de Hogwarts a locului.

Vă recomand din suflet o vizită la Christ Church, dar dacă aveți mai multe zile la dispoziție, eu mai aveam pe listă New College, Bodleian Library, și Magdalen College. Dacă ajungeți pe acolo, send some pics să văd ce am ratat.

Cotswolds

Următoarea cazare am luat-o de pe airBnB, pentru două nopți - o căsuță liniștită într-un sat din zona Cotswolds, cu șemineu și o curte mică. Am vrut neapărat două zile în Cotswolds, pentru că m-au fermecat satele superbe și pitorești. Cazarea a fost simpatică, dar privind în retrospectivă, nu prea și-a făcut banii, pentru că am petrecut foarte puțin timp acolo. Puteam să iau ceva mult mai ieftin, pentru că tot ce am avut nevoie a fost un pat în care să cădem de oboseală la sfârșitul zilei.

În Cotswolds a fost exact cum îmi imaginam - fairytale English countryside, cu căsuțe de piatră, mori medievale, și străzi înguste și întortocheate. Am făcut un traseu cu satele pe care doream să le vizităm, și am început cu Bibury, satul cu faimosul Arlington Row. Prin zonă sunt foarte multe trasee de parcurs pe jos, și am ajuns chiar pe un deal deasupra satului, într-o plimbare foarte plăcută.

st.: Bourton-on-the-Water, dr.: Asthall Manor

După Bibury, am continuat spre Burford și Asthall, două sate învecinate. Burford e un mini-orășel, cu o stradă principală cu tot felul de magazine cu produse locale gastronomice și de modă; în Asthall am găsit mult mai multă liniște - parcă eram singuri în tot satul - și minunatul Asthall Manor, un conac din 1670, păstrat într-o formă extraordinară. Din păcate (și spre fericirea cui locuiește acolo) este proprietate privată, dar asta nu m-a împiedicat să mă uit la minunăția de clădire din toate unghiurile și să îmi imaginez - aici aș avea biroul, aici ar fi dormitorul, aici ar fi dressingul meu și aici am face o bucătărie imensă. A durat vreo 30 de minute tot exercițiul acesta imaginativ și nu stiu ce părere o fi avut grădinarul care m-a văzut uitandu-mă la casa aia atâta, dar e un loc extraordinar de frumos și dacă vreodată decid proprietarii să o transforme în cazare, o să pun bani deoparte să stau acolo câteva zile.

Ultimul sat al zilei a fost Bourton-on-the-Water, highlight-ul căruia, ați ghicit, e faptul că are un râu liniștit și foarte puțin adânc care trece chiar prin mijlocul satului. Locuitorii au știut să se folosească de frumusețea satului, prin urmare aici erau ceva mai mulți turiști. Dar și restaurante, cafenele, brutării, magazine de drăgălășenii, toate cu gust și respect pentru arhitectura locală.

Sunt multe sate care merită vizitate în Cotswolds, și găsiți o grămadă de informații online, dar eu vă mai povestesc despre unul singur: Castle Combe. Nicio clădire nu a fost construită acolo după anii 1600, și totul s-a păstrat cum numai la englezi se putea păstra. Atmosfera în sat era liniștită, cu câteva pub-uri și terase deschise. Din sat am făcut o plimbare în sus pe deal, printr-o grădină superb amenajată, până la minunatul Manor House - un conac din secolul 14, utilizat drept hotel și restaurant. Castle Combe e aproape de Bristol și de Bath - noi am sărit peste Bristol și am petrecut o după-amiază întreagă plimbandu-ne prin Bath, fară o țintă anume.

Ultimele zile în Anglia le-am petrecut la Langshott Manor, un conac elisabetan din secolul 16 folosit în prezent drept hotel - am găsit o ofertă bună last minute pe booking.com, așa că ne-am răsfățat puțin. De acolo am vizitat Brighton. Din păcate pentru Brighton, fix când l-am vizitat noi, gunoierii erau în grevă, prin urmare tot orașul era plin de coșuri de gunoi suprapline, munți de gunoi și pescăruși care căutau în gunoi. Am și prins o zi rece și cețoasă care nu a ajutat la mood. Din fericire pentru noi, am găsit o grămadă de magazine vintage, stationery shops, librării și alte frumuseți, și chiar ne-am simțit foarte bine colindând orașul - dar am plecat de acolo cu gândul să nu ne mutăm niciodată în Brighton.

Și gata. După o ultimă zi în care am mai făcut câțiva kilometri buni prin Londra, am luat avionul și ne-am întors acasă. Cu siguranță vom reveni, atât în Londra cât și prin tot Regatul Unit; până atunci, dacă aveți orice întrebări despre excursia noastră sau recomandări pentru viitoare excursii, le aștept cu drag în comments.

Love,