Shanghai city break

Cine mă urmărește pe instagram a aflat probabil că tocmai ne-am întors din China, după aproape 3 săptămâni petrecute acolo pentru un proiect foto-video la un concurs de aviație (Bogdan stuff). Zilele noastre acolo curgeau cam așa: ne trezeam dimineața devreme, luam rapid micul dejun la hotel (steamed stuffed buns, spring rolls, ceai negru cu lapte), ne împachetam aparatura și luam autocarul spre aerodrom. Aici fotografiam și filmam avioane toată ziua, înconjurați de echipe de acrobație aeriană din Anglia, Franța, Australia, Statele Unite, Italia, Spania, Lituania, Rusia, România etc. Partea aceasta a fost una din cele mai interesante, am cunoscut niște oameni tare frumoși cu care chiar ne-am împrietenit. Seara prelucram poze, editam video-uri, luam cina cu toată lumea și ieșeam la o plimbare prin oraș sau mergeam la piscină. 

Overall, China a fost o experiență foarte interesantă. A contat mult faptul că am experimentat "Real China", nu doar obiectivele turistice. Zhengzhou, orașul în care am stat majoritatea timpului, este o alăturare de blocuri super înalte, fabrici și pustietate. Nimic pentru turiști, nimic în engleză, nimic cosmetizat. Totul era prăfuit, chiar și ce era nou părea un pic vechi. Oamenii ne opreau pe stradă să își facă poze cu noi - cred că eram primii europeni pe care îi văzuseră. Mă bucur mult că am mers, dar nu aș putea niciodată, niciodată locui acolo.

Totuși, Shanghai a fost cu totul altceva. Mă bucur mult că ne-am luat două zile libere și am mers să vizităm orașul acesta superb, cu de toate.

Day 1 

Că să ajungem din Zhengzhou în Shanghai, am luat "Bullet train", care merge cu 300 km/h. Quite impressive! Trenul e extrem de curat, de lin și de spațios - un mod muuuult mai bun de a călători intern decât cu avionul. După două ore de mers cu mașina spre gară, o oră de așteptat și patru ore în tren, am ajuns în Shanghai pe la 12 la prânz, de unde am luat metroul până la cazare. Am stat într-o cazare de pe AirBnB, care ne-a plăcut foarte mult-la 3 minute de stația de metrou, în cea mai bună zonă, la un preț mai mult decât ok. Plus că era amenajată super drăguț și avea un view superb. 

La 5 minute de plimbare lejeră se află The Bund, principala atracție turistică a Shanghai-ului. Este vorba de o promenadă de-a lungul râului, de unde se pot admira atât zgârie-norii ultramoderni de pe malul opus, cât și clădirile vechi, eclectice, cu puternice influențe europene de pe malul nostru. Am avut noroc și am prins zona relativ lipsită de turiști și ne-am putut plimba în voie. 

După ce am bătut în lung și în lat The Bund, am pornit spre strada comercială aflată chiar lângă cazarea noastră – Nanjing Road. Ne era destul de foame și am văzut pe o clădire scris „supermarket” (în Zhengzhou, până la ora actuală nu am găsit niciun supermarket adevărat – doar echivalentul ABC-urilor vechi de la noi, întunecoase și obscure, pline de cele mai ciudate snacks-uri), așa că am intrat rapid în ceea ce s-a dovedit a fi un mall destul de chic. În zona de food court nu erau fast food-urile cu care suntem obișnuiți, ci tot felul de restaurante, fiecare cu specific propriu. Am ales un loc anume pentru că ne-a atras o masă cu tot felul de mâncăruri mici – ca un fel de autoservire de ciudățenii, de unde ne-am ales fiecare ce ni se părea bun – fructe de mare, tofu, spring rolls, legume, tot felul de chestii din soia. Mă așteptam să ni le servească direct, dar au aruncat tot ce ne-am ales într-o oală cu apă fierbinte, le-au fiert puțin, le-au pus în boluri peste care au adăugat supă. Oh well – nu ne așteptam la asta. Dar a fost extraordinar de bun, supa era foarte aromată (am simțit cocos, lămâie, sos de pește), și combinată cu tot ce ne-am ales a ieșit ceva incredibil. Eu inițial nu am vrut supă, dar după ce am gustat de la Bogdan, m-am răzgândit cu totul. Yum!

De aici ne-am ales ce sa punem in supa. Parea promitator si inocent.

EVIDENT ca ne-au dat bete ca sa mancam cu ele....supa

După masă ne-am plimbat puțin prin supermarket – mai mult ca să ne minunăm de ce chestii sunt de vânzare, ne-am luat ceva de băut și pe când am ieșit, era deja întuneric. Oh, my. Era atât de frumos încât și acum îmi găsesc greu cuvintele să descriu. Am zâmbit mult (și probabil destul de tâmp) în seara aceea. 

După ce ne-am plimbat o vreme și au început să mă doară obrajii de la atâta zâmbit, am băut câte o bere pe malul râului și am făcut câteva poze, am hotărât să trecem pe celălalt mal, pe partea cu zgârie-nori. Cea mai rapidă cale de a trece este prin tunelul de sub râu – un ride de câteva minute, în vagoane foarte mici, printr-un tunel iluminat cu led-uri. Pe când am ajuns noi acolo a început să plouă, dar cineva a trecut chiar pe lângă noi cu umbrele de vânzare și ne-am cumpărat una.

Pudong, zona ultramoderna a orasului, chiar langa The Pearl

Nu puteam să mergem în Shanghai fără să vedem orașul de sus, așa ca am decis să urcăm în The Pearl - pentru ca era foarte aproape și are o terasă panoramică cu podea din sticlă securizată; dacă ai frică de înălțimi, sfatul meu e să mergi totuși, dar brace yourself, it's gonna be scary.

Când am hotărât să coborâm în sfârșit din The Pearl, era ora 10 și ceva. Noi eram treji de la 5 dimineața. Ultimul vagon spre The Bund pleca la 10:30, așa că am pornit din timp. Nu am luat în calcul însă faptul că parterul clădirii era un muzeu al istoriei Shanghaiului absolut superb, cu machete, statui, explicații, holograme, tot felul de nebunii care te plimbă prin întreaga istorie a Shanghaiului. Muzeu prin care... nu ai încotro, decât să treci, dacă vrei să ieși din clădire (cel puțin noi nu am găsit o ieșire mai la îndemână) .Noi eram rupți de oboseală și ne grăbeam foarte tare să prindem vagonul spre Bund, dar tot ne-am oprit de câteva ori să admirăm machetele absolut superbe. Sper să revenim cândva în Shanghai, și cu ocazia respectivă cu siguranță vom vizita muzeul așa cum merită. Anyway - am prins vagonul, am mers la cazarea noastră și am adormit instant.

Una din machetele mele preferate - The Bund, cu detalii incredibile.

DAY 2

Având la dispoziție nici două zile pentru a descoperi cât mai mult un oraș imens, ne-am trezit foarte devreme și am pornit spre vechiul oraș chinezesc. E super interesant Shanghai din acest punct de vedere-conține sute de ani de istorie, squeezed together, amestecați și puși la un loc, astfel încât într-o oră poți vedea zgârie-nori, clădiri Art Nouveau, case tradiționale chinezești, cartiere vechi sărace, hoteluri super luxoase, contradicții și paradoxuri inedite.

În vechiul oraș se simt, din păcate, influențele vestice; am întâlnit nu mai puțin de două starbucks-uri, un mcdonald's, un kfc (și, chiar lângă, o imitație chinezească a kfc-ului). Totuși, pe străduțele strâmte și aglomerate se găsesc încă locuri autentice, care servesc cele mai ciudate mâncăruri. Astfel, micul meu dejun a constat într-un dumpling umplut cu supă de crab și un bubble tea; Bogdan a mâncat un fel de plăcintă cu spanac.  

Prin orașul vechi ne-am plimbat destul de mult, descoperind la fiecare pas câte ceva inedit. Mâncărurile necunoscute, aromele interesante (și unele care îmi făceau greață instantaneu), toate prostioarele și nimicurile de vânzare ne-au amețit de-a binelea și am ajuns să petrecem destul de mult timp prin zonă. 

De aici am hotărât să mergem... pe jos spre zona French Concession. Nu a fost cea mai bună idee, având în vedere că deja eram destul de obosiți și ne cam dureau picioarele. Well, până am ajuns la destinație începusem deja să pun sub semnul întrebării motivele pentru care am decis să mergem, viitorul relației mele cu Bogdan și sensul vieților noastre in Univers-da, ATÂT de tare mă dureau picioarele. Plus că zonele prin care am mers erau iarăși destul de "real China", desprinse parcă din comicsurile manga, peisaje cu care am avut de-a face suficient. 

Noroc că într-un final am ajuns în Tianzifang, o zonă rezidențială renovată aparținând de French Concession, o enclavă arts&crafts ascunsă de străzile principale; este un labirint înghesuit de clădiri scunde, fiecare cu propriul magazin, atelier de artă, restaurant sau cafenea. M-am entuziasmat așa de tare încât am uitat de orice durere și oboseală, mi-a revenit afecțiunea pentru Bogdan (mulțumesc pentru răbdare, love), l-am luat de mână și am colindat străduțele.

Ora la care pleca trenul se apropia și a trebuit să pornim, cu părere de rău, spre gară. Am ajuns înapoi în Zhengzhou la 1 noaptea, după 4 ore în tren și 2 în mașină de la gară la hotel. 

Atunci cand nimeni nu vorbeste engleza, cea mai mare bucurie e sa ai in mana biletele de tren, dupa 10 minute de mima si gesturi si oameni care vorbesc chineza cu tine chiar daca tu in mod evident nu intelegi nimic.

Overall, am avut un city break absolut superb. Obositor, dar superb. Sper să mai avem ocazia să vizităm Shanghai, în mai multe zile. Dacă reușesc să îmi pun mintea la lucru în următoarele zile (mă așteaptă toată munca și toată școala pe care n-am făcut-o în 3 săptămâni), poate scriu un articol cu impresiile mele despre restul Chinei și toată experiența noastră acolo. Meanwhile, thank you for reading, sper că v-am inspirat pentru următoarea excursie. 

Love,